RSS Feed

Urmele raman…

Posted on

Ai rani peste tot, rani care ameninta sa sangereze in orice clipa…Dar ranile sunt invizibile, sunt doar in inima si mintea ta. si asta face totul si mai dificil pentru ca poti fi ranita si mai usor…Nimeni nu are mila cand este vorba sa arunce vorbe veninoase, nu e ca si cum ti-ar intoarce un cutit in rana de-adevaratelea. Insa tu asa simti, si doare din ce in ce mai tare de fiecare data si iti vine sa urli, sa spargi, sa omori! Adrenalina iti creste atat de tare incat ai putea lua un pistol si sa impusti prima persoana care iti iese in cale, ai putea alerga fara sa iti mai simti picioarele, ai putea cadea de la inaltime, sa-ti rupi toate oasele si sa nu te doara. Iti spui sa nu plangi, sa nu te dai batuta in fata lor, altfel te vor manca de vie ca niste vulturi infometati…Cedezi, nu-ti mai poti tine in frau sentimentele si lacrimile. Juri ca o sa te razbuni pentru fiecare picatura care a dat de mult pe dinafara, dar nu ai nici o idee cum. Nu ai replici atat de bune care sa le combata pe ale lor, nu poti sa-ti bati joc de ei asa cum o fac ei cu tine, pur si simplu nu iti sta in fire! Alegi sa ii ignori, pana la urma se vor plictisi. Doare mai putin, dar tot doare. Te uiti la ranjetele lor tampe si te gandesti ca esti de o mie de ori mai buna decat ei si tocmai asta ii deranjeaza la tine. Ii doare aproape la fel de mult ca pe tine, doar ca este o altfel de durere, aceea provocata de invidie. E ca si cum le-ai baga cate un cutit in inima de fiecare data lasandu-l acolo si, cand ai un succes, ei simt toate acele cutite rasucindu-se deodata. Ii doare sa fie cineva mai bun decat ei, ii doare cand tu esti fericita, iar ei nu. Singurul fel in care sa contraataci este zambetul tau. Spun ceva la adresa ta, nici o problema! Zambeste si fa in as fel incat sa le intorci cutitul impotriva lor, rasucindu-l in acelasi timp. Asa aungi din vanat, vanator, iar ei devin victimele tale. Zambesti si ii omori de fiecare data cu zambetul tau…Dar zambetul nu o sa poata niciodata sterge urmele de cutit, urmele raman…

Anunțuri

About ~Ankita~

"Nu mai sunt ceea ce am fost şi ceea ce sunt acum nu este tot ce pot să fiu."-John Katzenbach ~"Analistul"

3 responses »

  1. Ca unul care am ceva mai mulţi anişori decât tine am să te rog să mă crezi pe cuvânt că nu, nici urmele nu rămân. Rămâne doar amintirea lor şi, din fericire, asta nu e la fel de dureroasă ca faptul în sine atunci când se întâmplă. Depinde doar de noi şi de cât de des, o altă lovitură primită ne trimite către un recurs la memorie, către trecut.

    Apreciază

    Răspunde

Ce crezi despre asta?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: