RSS Feed

Un loc cald…

tumblr_inline_nb2o11dpaY1s6lw3tEste frig, foarte frig. Atât de frig că îmi dau lacrimile. Lacrimile îngheață imediat și îmi ard obrajii cu răceala lor. Îl văd în depărtare, uitându-se la mine. Face un pas către mine, în același timp în care fac și eu un pas către el. Ne apropiem unul de celălalt din ce în ce mai mult, până când nu mai sunt decât câțiva pași între noi. Ne oprim și continuăm să ne uităm unul la celălalt. Într-un final, el își scoate mănușile și le întinde către mine, spunând:
—Ia-le, o să te simți mai bine.
—Ce rost are, dacă mergem într-un loc cald?l-am întrebat.
—Ia-le, o să te simți mai bine, spune el din nou.
Iau mănușile și îmi îmbrac mâinile cu ele. Da, chiar mă simt mai bine, dar nu este ceea ce am nevoie cu adevărat.  Mă uit din nou la el și la mâinile lui goale, înghețate.
—Dar ție nu o să îți fie frig fără ele?
—O să fiu bine, spune el cu un zâmbet amar pe față.
—Dar o să mă duci într-un loc cald, nu-i așa?
El îmi zâmbește în continuare la fel de trist, dar nu îmi dă un răspuns. Vântul bate, biciuindu-ne peste față cu ace de gheață, dar continuăm să ne uităm unul la celălalt de parcă nu ar fi nimic în jurul nostru. Și secundele trec,minutele trec, orele trec și el nu se mișcă de acolo. Aș face-o eu, dar sunt prea înghețată, mănușile nu m-au ajutat prea mult. De ce nu mă duce odată în locul acela cald? Alte lacrimi le acoperă pe cele deja înghețate. Îmi scot mănușile, le fac ghem și le arunc în dreptul inimii lui.
—Tot ce am vrut a fost să mă duci într-un loc cald! țip eu, prăbușindu-mă în zăpadă.
—Îmi pare rău, spune el, ghemuindu-se în zăpadă.
—Și mie… șoptesc. De ce nu m-ai dus într-un loc cald?
—Îmi pare rău, spune din nou.
—Și mie…
El ia mănușile de pe jos, le curăță de zăpadă și mi le întinde.
—Ia-le, o să te simți mai bine.
Întind mâna să le iau și îi ating din greșală un deget. El își retrage mâna, speriat, iar eu îmi pun din nou mănușile.
 -De ce îmi faci asta? îl întreb. Nu vezi că îmi este frig? Când mergem în locul acela cald?
Nu spune nimic…Poate că îi face plăcere să mă vadă suferind. Poate că ceva îl ţine în loc. Poate că doar îi este milă de mine…
Aud în spatele meu paşi scârţâind prin zăpadă. Mă întorc ușor și văd o persoană cu totul necunoscută, un al băiat.   
-Frate, dar frig mai e! Hai să mergem într-un loc cald! îmi spune el.
-Dar…
Mă ia de braț și mă ajută să mă deplasez din locul în care rămăsesem încremenită. Acum nu mai puteam da înapoi, era mult prea târziu. Mă las condusă câțiva pași, dar mă opresc să îmi scot mănușile și i le arunc celuilalt care încă stă în același loc.
-Ia-le, o să te simți mai bine! îi spun eu, cu regret, furie și resemnare.
„Tot ce îți cerusem fusese un loc cald…”
 
Anunțuri

About ~Ankita~

"Nu mai sunt ceea ce am fost şi ceea ce sunt acum nu este tot ce pot să fiu."-John Katzenbach ~"Analistul"

Ce crezi despre asta?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: