RSS Feed

De ce nu am încredere în mine?

Posted on

Nu o să dezbat vreo teorie psihologică aici, vreau doar să îmi spun părerea de adolescentă. 

De mică, mama a fost foarte protectivă cu mine și nu o pot acuza de contrariu, dar o pot acuza că a exagereaza. Diferența dintre ea și alte mame asemenea este că mama încearcă să mă protejeze emotional, nu fizic. Are falsa impresie că nu sunt capabilă să am grijă de mine și că sunt prea fragilă să îndur răutățile lumii, însă eu știu mai bine decât ea câte răutăți am înghițit până acum și iată-mă, încă în picioare! Adevărata problemă este că această atitudine a ei  m-a determinat să fiu cum sunt azi: timidă, secretoasă, tăcută. Cred și eu că am ajuns așa, dacă propria mea mamă nu are încredere în mine! 

Întotdeauna ei i-a fost frică că o voi lua la un moment dat pe o cale greșită, că sunt ușor influențabilă și că orice lucru pe care îl făceam „împotriva voinței ei” (gen, la 11 ani desenam inimioare pe culegerea de engleză după ce ea mi-a spus să nu mai desenez pe cărți și caiete) era determinat de influența negativă a celorlalți! Pe bune, mama? Atât de proastă mă crezi? Am desenat afurisitele de inimi pentru că îmi plăcea engleza și pentru că aveam 11 ani, for God’s sake! 

Dacă voi credeți că exagerez, nu ați auzit încă totul! La 12 ani, am decis că vreau să țin și eu un jurnal al meu. Pentru că aveam încredere în mama, nu mi-am luat unul cu lacăt, ci un caiet normal, cu coperți cartonate. Mama mi-a promis că nu se va uita la ceea ce scriam (de parcă aveam multe lucruri despre care să scriu atunci!) așa că am avut încredere și nu l-am ascuns în pernă sau mai știu eu unde. Toate bune și frumoase până când, într-o zi, ea aduce vorba despre ceva din jurnalul meu, citând chiar ceea ce scrisesem și o întreb dacă mi-a citit jurnalul. Scuza ei? „Voiam să văd dacă faci greșeli e ortografie.” Din nou: pe bune? Abia apucasem să scriu câteva pagini în jurnal până atunci, dar din ziua respectivă am scris doar lucruri plictisitoare fără nici o importanță, puteam la fel de bine să nu mai scriu nimic! Da, mersi mult, mama!

Acum am 17 ani, mai am 5 luni și implinesc 18, iar la anul plec la facultate. Mama încă se holbează la ce fac eu, fie că stau pe facebook, scriu pe blog sau citesc. Vine și se uită fără măcar să se ferească de mine și mai face și comentarii neutre, de parcă aș fi invitat-o eu să se uite. Și accesta este unul dintre motivele pentru care abia aștept să plec de acasă la Iași la UMF. 

Nu mă înțelegeți greșit, îmi iubesc mama și înțeleg că vrea să aibă grijă de mine, dar cred că și ea ar trebui să înțeleagă că nu mai sunt mică și că sunt suficient de responsabilă și matură să am grijă de mine. Poate că, dacă aș fi putut vreodată să o conving de acest lucru, astăzi nu aș mai fi timidă și aș avea mai multă încredere în propriile forțe.

~Ankita~

Anunțuri

About ~Ankita~

"Nu mai sunt ceea ce am fost şi ceea ce sunt acum nu este tot ce pot să fiu."-John Katzenbach ~"Analistul"

8 responses »

  1. Pingback: 3 lucruri… pe care le fac ca să mă simt mai bine | ~Diary Of A Shy Girl~

  2. Te inteleg perfect. Eu am aproape 20 de ani, iar mama mea face la fel.
    Din pacate anul trecut, cand am terminat liceul, nu am reusit sa intru la facultate, iar acest lucru a inrautatit oarecum situatia.
    Sfatul meu este scrii despre ceea ce simti, sau sa vorbesti cu cineva, pentru ca o sa devina destul de coplesitor acest seniment.
    Iti urez multa bafta la examen si capul sus, pentru ca increderea vine cu pasi mici, trebuie doar sa iti doresti cu adevarat !

    Apreciază

    Răspunde
    • Toata situatia asta m-a facut sa imi deschid blog, de fapt. Sa ii fac in ciuda, intr-un fel, ca am un jurnal online unde strainii pot vedea si citi ceea ce simt, dar la care ea nu are acces. Este mai bine sa vorbesti/impartasesti astfel de lucruri cu cineva care nu te cunoaste, iti da un anumit sentiment de control asupra situatiei.

      Apreciază

      Răspunde
  3. Este aproape normal sa fi nesigura si sa te indoiesti uneori de tine la varsta asta. Viata mai are sa-ti predea multe lectii, vei avea experiente noi si te vei maturiza incet, incet. Timiditatea se va estompa iar pe masura ce-ti vei adauga viictorii in piept, vei deveni constienta de potentialul tau si de faptul ca esti unica. Viata este frumoasa la varsta asta, ai putina rabdare si vei vedea lumea cu alti ochi. Succes!

    Apreciază

    Răspunde
  4. Uite o părere de mamă: a comis-o cu jurnalul, scuza ei e jalnică. Și eu mi-am încurajat fata cea mare să țină un jurnal, dar fiindcă noi vorbim despre orice, i se pare plictisitor. Am tras cu ochiul în el, dar nu voi vorbi niciodată despre asta cu ea. E ca și cum i-aș da un castron cu ciorbă și o lingură ca să mănânce, apoi i-aș lua lingura. Ar mânca-o, dar mult mai greu. Nu fi dură cu ea, cel mai sigur te iubește foarte mult și de aici hiperprotecția. Abia când vei deveni la rândul tău mamă, vei înțelege pe deplin. Iar încrederea în sine va veni cu timpul, trebuie doar să vrei. Aici îți zic din experiență. La vârsta ta nu ai cum să fii matură, responsabilă cred că da. Mult succes!

    Apreciază

    Răspunde
    • Nu sunt dura cu ea, chiar incerc sa o inteleg de fiecare data, dar as vrea sa imi respecte intimitatea. Stiu ca sunt abia la inceput de viata si ca mai am multe de invatat, nu spun ca nu, dar as vrea sa ma inteleaga si ea pe mine, ca doar a fost copil. Ceea ce m-a deranjat mai mult nu a fost ca mi-a citit jurnalul (nu aveam nimic de ascuns), ci faptul ca a facut-o dupa ce, in urma cu ceva timp, imi spusese ca tinuse si ea un jurnal in liceu si ca mama ei (bunica mea) l-a citit si ca ea nu a mai putut scrie in el. Nu si-a dat seama ca face aceeasi greseala? In loc sa ma faca sa ma deschid in fata ei, a facut exact contrariul si asta m-a suparat pe mine. Am avut pana atunci o relatie mama-fiica foarte buna, amandoua puteam vorbi despre absolut orice, eram aproape ca niste surori, dar dupa incident nu am mai putut, am simtit ca nu are incredere in mine si, ca urmare, nici eu nu am mai avut atat de multa incredere in ea. Poate ca voi intelege pe viitor cum este sa fii mama si sa fii ingrijorata pentru copilul tau, dar as vrea sa cred ca nu voi repeta aceleasi greseli pe care le-a facut ea.

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde

Ce crezi despre asta?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: