RSS Feed

Category Archives: 3 lucruri…

3 lucruri… pe care să NU le faci când înveți pentru un test/examen important

Posted on

student-studyingCum nu mai sunt decât șase luni până când dau examenul de bacalaureat ȘI pe cel de admitere la medicină, am stat puțin și am reflectat asupra metodelor mele de învățare și a greșelilor pe care le-am făcut de multe ori înainte de teste, teze și simulări. Nu știu câți dintre voi mai sunt încă la școală/facultate, dar sper că aceste mici sfaturi îi vor ajuta pe cei care încă trec prin tortura procesul de învățare.

Greșeala #1: Te apuci să înveți cu o seară înainte.

64162432Patru ani de zile de teze la biologie m-au învățat că a învăța în seara dinainte este o idee proastă. De ce? Pentru că volumul de informație este foarte mare (între 20 și 30 de pagini de caiet studențesc – în cazul meu) și, chiar dacă reușești performanța de a reține tot, a doua zi nu mai știi nimic! De ce? Pentru că, atunci când îți aglomerezi mintea cu multă materie, nu ai cum să o reții atât de repede decât dacă o tocești (vezi Greșeala #2). În plus, nu numai că te stresezi înainte de test, dar riști să te blochezi și să uiți tot chiar în timpul examenului.

Sfat: În funcţie de câtă materie ai de reţinut, începe să înveţi înainte cu cel puţin o săptămână. 

Greșeala #2: Toceşti.


TOCÍ1, tocesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A face sau a deveni mai puțin ascuțit, mai puțin tăios; a (se) roade, a (se) uza prin folosire, prin frecare, prin lovire etc. ♦ Tranz. Fig. A uza, a slei răbdarea, puterea etc. cuiva. 2. Tranz. A ascuți un obiect la tocilă. 3. Tranz. Fig. A-și însuși mecanic lecțiile, învățându-le pe dinafară; (cu sens atenuat) a insista îndelung în învățarea unei lecții, unei materii etc. – Din sl. točiti. (Sursa: http://www.dexonline.ro491854

„A toci” nu este egal cu”a învăţa” şi nu va fi niciodată. Ca să înveţi, nu trebuie să ştii nişte lucruri pe de rost, trebuie să înţelegi materia pe care o ai de învăţat, chiar dacă la început nu are nici un sens pentru tine. Dezavantajul principal este faptul că uiți mare parte din informații care s-ar putea să îți folosească în viitor. 

Sfat: Atunci când nu găsești o logică în materia de studiat, încearcă să le găsești tu o logică (oricât de ciudată ar fi). De exemplu, trebuie să rețin faptul că glandele suprarenale au o zonă corticală  ce se află în exterior și o zonă medulară ce se află în interior. Deoarece uitam adesea care se afla în exterior și care în interior, am observat că pot face legătura cu alfabetul: e(exterior) este înainte de i(interior), iar c(corticală) este înainte de m(medulară), așa că e->c și i->m. Alte metode ar fi palatul memoriei în care stocați doar informațiile care vă interesează sub formă vizuală (găsiți informații în engleză aici: http://sherlockology.tumblr.com/post/24059521238/how-to-build-your-own-mind-palace și în română aici: https://terraflorin.wordpress.com/2015/03/15/palatul-memoriei-cum-poti-sa-ti-dezvolti-memoria/). 

Greșeala #3: Prea multă cafea.

Dacă ai impresia că băutul unei cantități mari de cafea te va transforma într-un geniu, te înșeli amarnic. Da, este adevărat, cafeina te ține în alertă și stimulează sinapsele neuronale, dar doar în cantitătumblr_nd9busuylf1tp42tfo1_1280ți mici și niciodată după 4 după-amiaza, asta dacă ai de gând să mai dormi în noaptea respectivă (ceea ce, apropo, ar trebui să faci pentru că învățatul noaptea nu este prea eficace în timp). Nu spun că trebuie să renunți la cafea complet, dar trebuie consumată în cantități moderate, altfel riști să te alegi cu o durere de cap destul de urâtă și numai de învățat nu-ți mai arde. De asemenea, de la prea multă energie ai putea să te stresezi și mai tare cu gândul la examen ceea ce, cum am spus la #1, poate duce la un blocaj destul de grav. 

Sfat: Bea maxim o ceașcă de cafea pe zi. Suficientă cafeină să îți dea energie fără să îți dăuneze. 

Bonus: Sfat pentru cei care și-au pierdut motivația de a studia.  

O cauză a pierderii motivației ar putea fi teama de a o da în bară și de a-ți dezamăgi familia. Dacă asta ți se întâmplă și ție, trebuie să reții un lucru foarte important: NU TE MAI GÂNDI LA ASTA! Știu, este greu să faci asta, dar dacă motivația ta este familia, you are doing it wrong! Persoana pe care nu trebuie să o dezamăgești ești chiar tu!

Am avut aceeași problemă cam de la începutul anului școlar pentru că mi-am pierdut motivația (băiatul de care îmi plăcea). De când mă știu, nu am avut foarte mare încredere în mine, așa că a trebuit să aleg o persoană (un băiat) de care să mă „agăț” într-un fel, pe care să vreau să o impresionez. Problema este că de ultima mea „motivaţie” m-am cam… îndrăgostit. Dar acum am trecut peste și îmi este imposibil să găsesc alta. Ce să fac, ce să fac?! Simțeam că o iau razna! Adică, în 6 luni 051b511f8e7e74286388554281091c8dfa44b9-wmam examene importante și eu nu gasesc energia necesară să fac măcar o variantă la matematică sau să repet materia la biolgie!

Ideea salvatoare mi-a venit în timp ce citeam Harry Potter în engleză cu voce tare (ca să vedeți și voi la ce nivel de procrastinare ajunsesem) și m-am gândit că ar fi frumos dacă aș citi povești copiilor la bibliotecă pentru că sunt foarte simpatici și spun de obicei ceea ce le trece prin minte. DING! I’ve got an idea! Nu te lasă inima să dezamăgești un copil, nu? Și e cu atât mai dificil atunci când îți aduci aminte cum erai tu pe la vârsta de 6-7 ani și cum visurile tale erau atât de îndrăznețe că trăiai pentru ele, iar dezamăgirea te lovea profund când visul ți se spulbera. Nu vreau să rănesc acea fetiță, nu vreau să o dezamăgesc! Imaginează-ți că faci o călătorie în timp și îi spui cum ai ajuns să fii: „Păi, sunt în ultimul an de liceu și am examene importante de dat, dar îmi e prea lene să învăț, așa că petrec toată ziua uitându-mă la seriale, ceea ce ar putea duce la neintrarea mea la facultatea pe care mi-am ales-o de acum vreo 5 ani.” O lovitură destul de grea pentru un copil de șase ani, nu? Motivația mea principală voi fi eu e acum înainte pentru că nimeni și nimic nu mă poate dărâma, decât dacă eu las asta să se întâmple. 

Concluzie: Fii optimist(ă), nu renunța, indiferent de obstacole, și multă baftă!

~Ankita~

3 lucruri… pe care ar trebui să le știi înainte să te urmărești ”Doctor Who”

Posted on

Recent, am început să urmăresc serialul Doctor Who pentru că eram în căutarea unui serial care să nu mă facă să mă plictisesc după câteva episoade. Văzusem deja la TV câteva episoade din sezoanele 5 și 6, ceea ce înseamnă că primul Doctor cu care am făcut cunoștință a fost ilustrat de Matt Smith. Acum vreo lună mi-am amintit de serial și am decis că trebuie să îl văd. Iată 3 lucruri care ți se vor întâmpla dacă te decizi să urmărești și tu serialul:

#1: O să devii garantat un „Whovian”, adică un fan isteric entuziast al serialului. Vei reține fără să vrei numele tuturor extratereștrilor și planetelor, inclusiv felul de a fi al tuturor speciilor și frazele lor specifice (nu toți au așa ceva). În plus, vei începe să râzi la glume legate de serial, cum ar fi: 7be4b4bdca0313df7d5e3f99488edee8

#2: Timpul nu o să treacă cum obișnuia să o facă. Nu știu dacă e din vina călătoriei în timp și spațiu sau TARDIS-ul doar se plictisește, dar zile întregi par să treacă în doar o secundă atunci când te uiți la serial, de parcă ai călători tu însuți/însăți la bordul ei (mă refer la TARDIS și da, TARDIS este o „ea”).

1fWKL

#3: Nu o să mai privești niciodată stelele ca înainte. O să te întrebi dacă există cu adevărat alte specii în univers și dacă un om nebun într-o cabină telefonică albastră va ateriza vreodată pe Pământ ca să salveze planeta. Sună nebunește, nu? Așa credeam și eu, înainte să văd 8 sezoane de Doctor Who într-o săptămână și jumătate. 

fc,550x550,royal_blue

Doctor Who este un serial superb realizat care merită văzut și revăzut. Dacă voi avea vreodată copii, cu siguranță o să le recomand serialul (dacă până atunci nu ne invadează extratereștrii, caz în care ar părea doar o telenovelă), dar acum vi-l recomand vouă, indiferent ce vârstă ați avea fiindcă are câte ceva pentru toată lumea. Love ya’!

~Ankita~

f99af3522c2ddb4ab8c58e4a16996523

3 lucruri… pe care le-am învățat în 3 ani de liceu

Posted on

keep-calm-it-s-only-high-school-1Ce repede trece timpul… Am terminat azi un alt an școlar, al treilea din cei 4 ani de liceu și pot spune că am învățat câte ceva pe parcurs. Vă voi împărtăși și vouă din „înțelepciunea” acumulată până acum.

#1: Fii tu însuți! Da, știu că fraza asta a fost spusă de atâtea ori că ne stă în gât tuturor, dar este perfect adevărată. Dacă stai să te învârți după alții și să adopți stilul lor de viață, s-ar putea să devii o clonă. Este mult mai bine să fii cine ești cu adevărat, fără să îți pese de ce spun ceilalți. Mai bine ORIGINAL decât MADE IN CHINA, nu?

#2: Profii dau note mai mari dacă le dai impresia că știi despre ce vorbești. Tuturor ni s-a întâmplat să fim scoși la tablă pe neașteptate sau ascultați la o lecție pe care nu am învățat-o și ne-am panicat. Eu am descoperit o metodă destul de bună care să mă scoată din astfel de situații. Exemplu:

  • Profa de fizică mă scoate la tablă să rezolv o problemă pentru notă. Eu nu știam aproape nimic.
  • Scriu ceva ce îmi aminteam foarte vag și care sigur nu era corect.
  • Mă întorc către profă și o întreb: „Doamna, așa era formula, sau era aia cu omega la pătrat?”
  • Profa îmi spună că nu e nici una din ele, dar îmi spune ea formula corectă.
  • Eu rezolv restul problemei cu aceeași metodă de a părea că știu formulele, dar le încurc.
  • Profa îmi pune 8.

P.S.: A se încerca doar cu profii indulgenți. A nu se aplica pe profii „naziști”. A se consuma înainte de data… stai, ce?!

#3: Liceul nu îți decide întreaga viață! Dacă ai picat la o materie, ești praf la științe sau nu excelezi la nimic, nu e sfârșitul lumii. Nimeni nu îți cere să fii următorul Einstein, trebuie doar să îți dai seama ce ți-ar plăcea să faci cel mai mult în viață (în afară de a sta degeaba și a primi bani pentru asta), încearcă să treci de liceu și să iei bac-ul și apoi du-te la facultate unde vrei tu! Cerul e limita! Nu contează profilul la care ai fost, crede-mă că nu ai nevoie de 90% din ce ți s-a băgat pe gât 4 ani de zile. Cine naiba folosește derivata a doua a funcției f în viață? 

Liceul poate trece foarte repede dacă știi cum să îl faci să pară mai ușor. Nu te opri din drumul tău doar pentru că te-ai lovit de un bolovan, treci peste el și mergi mai departe!

~Ankita~

3 lucruri… pe care le fac ca să mă simt mai bine

Posted on

Cu toții avem zile proaste în care lucrurile merg exact așa cum nu ne dorim. Unii așteaptă pur și simplu ca totul să treacă de la sine, alții încearcă să se bine-dispună până la sfârșitul zilei. Eu fac parte din cea de-a doua categorie deoarece nu îmi place să mă duc la culcare supărată, așa că încerc să găsesc noi moduri de a mă simți mai bine, pe lângă cele clasice care nu prea merg. Iată 3 dintre ele:

#1: Mă duc undeva unde nu mă vede sau aude nimeni și vorbesc în engleză. Da, ați citit bine, vorbesc în engleză pentru că mă ajută să îmi dau seama de problema pe care o am. Nu știu dacă explicația mea este foarte științifică, dar atunci când mă concentrez pe vorbitul în engleză reușesc să văd situaţia mult mai clar, ca şi cum aş fi o persoană care observă totul din exterior. Metoda asta mă ajută să conştientizez problema și să găsesc o soluție potrivită.

#2: Mă uit la vlogul fraților Green (adică bine cunoscutul John Green și fratele său Hank). Vlogul lor mă face să râd cu lacrimi! În trei minute ei reușesc să abordeze o temă interesantă, să își explice despre ce este vorba și să te mai facă și să râzi până nu mai ai aer, te sufoci și mori (măcar mori fericit). Probabil că postările lor mă fac să mă simt mai bine și pentru că sunt în engleză (obviously, duh!) și, îmi dau seama că nu merită să stau supărată. (Fie vorba între noi, îl prefer pe Hank, nu mă întrebați de ce… Probabil pentru că este fratele mai mic și mai simpatic???)

#3: Îmi citesc propriul jurnal în care am scris când aveam 12 ani. Aveți idee ce amuzant este să vezi cum gândeai când erai încă mic și prost neexperimentat? Îmi place să fac notițe pe margine („Chiar am scris eu ASTA???!!!”), să subliniez anumite pasaje și să adaug informații suplimentare ca și cum m-aș întoarce în trecut și i-aș spune Ankitei de 12 ani ce s-a întâmplat după. Recitirea propriului jurnal îmi ridică moralul, ca și cum caietul acela roz cu barbie pe el (what an unfortunate choice to make!) mi-ar spune: „Uite ce frumos ai evoluat, câte lucruri ți s-au întamplat și tu ești încă în picioare, mai puternică decât ai fost vreodată!”

Voi aveți alte metode decât cele clasice pentru a vă bine-dispune? Lăsați-mi un comment cu cele care funcționează cel mai bine sau cu cele mai trăsnite! Love y’all!

~Ankita~

 P.S: Trebuie sa vedeti asta, e super funny!

3 lucruri… noi pe care le-am făcut în această vară + Music#7

Posted on

Nu știu dacă cineva chiar citește posturile acestea, dar blogul pentru mine este un fel de jurnal în care mă descarc și îmi scriu opiniile. Pentru că este public am impresia că mă deschid în fața altora (ceea ce pentru mine e un progres uriaș, având în vedere că eu mă deschid greu în fața oamenilor) și mă face să mă simt mai bine. 

Ok, revenind la tema postului… Această vară a fost una puțin mai specială (nu cea mai specială, aceea va fi mereu vara de după clasa a8a) pentru că am făcut 3 lucruri noi. 

#1 Am jucat fotbal. Da, doamnelor și domnilor, Ankita nu a mai jucat înainte fotbal. Nu sunt o fire prea sportivă,  abia dacă am jucat și volei la școală. Dar în tabăra în care am fost vara aceasta am întâlnit o gașcă de baieți și fete mai mari (având în vedere că aproape tot autobuzul era plin cu puști ce abia terminaseră clasa a5a) și am decis să mergem pe un teren improvizat aproape de râu și să ne împărțim în echipe. Am jucat două meciuri (fără reprize sau schimbat porți) și am fost și portar și jucător pe teren. Pentru că sunt o fire foarte competitivă, am apărat poarta atât de bine că am căzut pe pietriș și m-am julit în ambii genunchi, acesta fiind motivul pentru care…

#2 …am purtat doar pantaloni scurți, rochii și fuste toată vara. Eu sunt genul de fată care preferă comoditatea în loc de eleganță, dar anul acesta s-a întâmplat minunea. Visul mamei s-a împlinit în sfârșit! :)) Am vrut să merg pe stradă cu ambii genunchi juliți pentru că eram (și încă sunt) foarte mândră de mine că am jucat fotbal și am apărat mingea. Știu, sunt ciudată, dați-mă în judecată! :))

#3 Tabăra despre care am vorbit mai sus nu este prima mea tabără, deși am unele bănuieli că va fi ultima :)) Dar cu siguranță este prima dată când am făcut nici mai mult nici mai puțin de 1698 km. Doar imaginați-vă cum este să faci această distanță într-un autobuz plin de copii gălăgioși și o învățătoare care folosește din plin fluierul ca să facă liniște (deși efortul era vizibil zadarnic). 

TRASEUL DIN TABARA (cu pornirea din Brăila):
10463859_765680160141295_569255931122162220_o

Vara aceasta a fost una frumoasă (și încă este) pină de amintiri frumoase. Sper că ați avut și voi o vară frumoasă cu amintiri la fel de frumoase.  Acum vă las cu melodia care m-a bântuit toată tabăra și care încă mă bâtuie pentru că oriunde mă duc, o aud. 

~Ankita~

3 lucruri…pe care le iau în considerare când cumpăr/împrumut o carte

Posted on

Cu siguranţă, sunt mai multe lucruri care mă influenţează în alegerea unei cărţi, dar astăzi mă refer la cărţile mai puţin cunoscute cărora nu le-a făcut o grămadă de lume reclamă. Astăzi vorbim despre cărţile mai puţin populare, cu toate că sunt mai reuşite decât altele mega-cunoscute. 

În ceea ce mă priveşte, eu am o Sfântă Treime a alegerii unei cărţi, un ritual pe care îl respect de fiecare dată. 

#1: Titlul. Nu mă interesează autorul unui roman, ci conţinutul lui. Şi ce ilustrează mai bine conţinutul decât titlul? În general îmi plac titlurile cât mai scurte – cu un singur cuvânt, dacă se poate – care să conţină ceva misterios. De exemplu Profesorul, Analistul, Chirurgul etc. sunt cărţi al căror titlu nu are decât un cuvânt care te face curios de îndată ce îl vezi. 

#2: Descrierea. Din punctul meu de vedere, este cel mai important „pas” în alegerea unei cărţi. Descrierea ar trebui să conţină:

  • Descrierea cât mai succintă personajului principal

  • O mică parte din acţiunea de început

  • O acţiune/persoană misterioasă care apare exact la sfârşitul descrierii.

#3: Prima pagină. Cum nu sunt adepta „uitatului la sfârşit”, nu am tendinţa să fac asta înainte să iau o carte. Şi oricum, ce să înţelegi din sfârşitul unei cărţi pe care nu ai început să o citeşti? Dar prima impresie contează mai mereu, aşa că deschid cartea la prima pagină scrisă şi o citesc. Dacă mă face curioasă să aflu mai multe, cu singuranţă este cartea potrivită. 

Bine, nu este neapărat ca un roman să întrunească toate aceste puncte, dar este important ca măcar unul să se potrivească cu viziunea mea despre o carte pe care aş vrea să o citesc. Voi cum alegeţi cărţile despre care nu aţi auzit prea mult înainte? 

~Ankita~

3 lucruri…care m-au ajutat să trec de primii doi ani de liceu

Posted on

Teoretic, mai sunt două luni de şcoală (7 săptămâni ca să fim mai exacţi) dar eu mă simt ca şi cum şcoala deja s-a terminat. De ce? Pentru că a venit căldura, vara nu e decât la câteva saptămâni distanţă, săptămâni care vor trece foarte repede. Încă nu am trecut de cea mai stresantă parte a semestrului – tezele – dar vor veni şi vor pleca rapid. Nu ştiu cum vi s-a părut vouă, dar anul acesta şcolar a trecut pentru mine foarte repede. Parcă mai ieri era să mă păruiesc cu o colegă pentru că număra câte table am şters eu când am fost de servici, profa de română mă arunca pe geam (a se vedea postarea Amintiri din „Liceul Sălbatic„) şi chiuleam la câte o oră ca să merg cu mama la o pizza. A fost un an şcolar dificil, dar amuzant, la fel ca şi primul din acest ciclu de patru ani care ne pregăteşte pentru viaţa de adult. Şi sunt 3 lucruri importante care m-au ajutat să trec prin aceşti doi ani. Ordinea este aleatorie. 

#1: Cafeaua. Serios acum, când ai zile atât de stresante cu câte 6-7 sau chiar 8 ore pe zi nu ai cum să rezişti până la sfârşit. Cum pe holul meu se află un dozator, aproape în fiecare zi mă găsiţi în una din pauze cu bancnota de 1leu în mână. În ultima vreme am mai redus porţia de mocacinno fiindcă încerc să strâng bani de telefon. Totuşi, de fiecare dată când intru în clasă cu paharul de plastic în mână, colegii deja ştiu că mi-am luat mocacinno fiindcă doar asta îmi place de la automatul respectiv. 

#2: Muzica. Nu pot să spun despre clasa mea că este una de nesuportat. De fapt este o clasă mai bună decât am avut în gimnaziu, dar din punctul de vedere al comportamentului. Totuşi, sunt multe momente în care pur şi simplu nu am chef de nimic, aşa că îmi scot căştile şi ascult muzică. Cum playlist-ul meu are doar 15 melodii (afurisit de card de memorie care trebuie formatat!), pot alege uşor ce melodie vreau să ascult, în funcţie de starea pe care o am. Vă spun, muzica face minuni!

#3: Bloggăritul. Cum am creat blogul Ankita’s Crazy Words la sfârşitul clasei a 8-a, pot spune că m-a ajutat mai mult pe parcursul liceului. Poate vă întrebaţi de ce. Ei bine, blogurile m-au ajutat mai mult decât orice fiindcă prin ele am putut fi eu însămi. Cu toate că Ankita este un pseudonim, asta sunt eu. Nu port o mască. De când am început să scriu, gândesc altfel, văd viaţa altfel. Îmbrăţişez mai bine neprevăzutul şi ineditul. Sunt mai analitică şi mai sensibilă totodată. Puţine persoane care mă ştiu au aflat şi de blog fiindcă acesta este locul meu sacru, un fel de jurnal public şi totuşi intim. Cum spunea şi Linwood Barclay în „Nu-i timp de rămas-bun”: „Uneori e mai uşor să-i dezvălui unui străin ceva foarte intim. Ca şi cum riscul ar fi mai mic, dacă-ţi deschizi sufletul în faţa cuiva care nu te cunoaşte.” Şi oricum, personajele pe care le creez sunt o parte din mine. Nu pot să spun că mă regăsesc doar  în protagonista poveştii pentru că şi celelalte personaje îmi aparţin şi fiecare are câte o caracteristică luată din personalitatea mea. Eu sunt toate personajele mele, nu doar unul. Şi prin aceste personaje pot trăi viaţa pe care o vreau. Şi da, să vă aşteptaţi ca majoritatea poveştilor mele să aibă un final tragic şi trist pentru că vreau ca poveştile acestea să aibă un adevăr general: nu totul este roz în viaţă şi nu toţi obţinem ceea ce vrem. Viaţa are multe obstacole şi nu vom putea să le depăşim pe toate, dar nu vom depăşi nici unul dacă nu suntem conştienţi că acestea există. 

Bine, cred că atât am avut de spus. Dar sunt curioasă, ce lucruri vă ajută pe voi? 

~Ankita~

%d blogeri au apreciat asta: